Ro Hu
cautare
Istoric

Scurt istoric al transportului comun de călători din Satu Mare

Transportul în comun de călători în Satu Mare începe în anul 1900 o dată cu construirea unei căi ferate înguste şi modificată pe teritoriul oraşului în linie de tramvai electrică, linie inaugurată la 8 noiembrie 1900. Tramvaiul electric pornea de la Gară, str.Griviţei, Calea Traian, str. Mihai Viteazu, str. Horea, înconjura Piaţa Centrală prin faţa Primăriei vechi (clădirea a fost demolată în 1902, în loc construindu-se actualul hotel Dacia), în continuare pe str. Cuza Vodă, str. Mircea cel Bătrîn, vechiul pod peste Someş, blv. Cloşca, str. Gara Ferăstrău, unde la vremea respectivă funcţiona un ferăstrău cu aburi. Calea ferată îngustă continua pîna la Ardud şi de la podul peste Someş, simultan cu tramvaiul circula un tren cu aburi care avea şi vagoane pentru călători.

 

 

 

Tramvaiul la începutul secolului XX în staţia din centrul vechi

 

 

Vagoanele tramvaiului au fost furnizate de Fabrica Ganz, două vagoane mari cu patru axe şi patru motoare şi trei vagoane mici cu două axe şi două motoare.
Energia electrică era furnizată de o uzină electrică ( Uzina veche ) funcţionînd cu turbine cu aburi care acţionau dinamuri de curent continuu, amplasată pe malul drept al Someşului în apropiere de vechiul pod.
La 31 decembrie 1906 MÁV, care preluase contractul pentru acestă linie nu a mai dorit să întreţină centrala electrică şi în consecinţă a suspendat tramvaiul. În continuare în oraş nu a mai funcţionat decît trenul cu aburi.
În 1920 calea ferată îngustă a fost scoasă din centru şi deviată de pe Calea Traian pe str. Vasile Lucaciu.
În perioda interbelică transportul călătorilor în Satu Mare era asigurat de către trenul cu aburi şi birje.
În 1932 apar primele taxiuri particulare.
În 1957 se înfiinţeaza Intreprinderea Comunală nr.2 subordonata regiunii Maramureş avînd în dotare un singur autobus tip MAO TSE DUN cu numarul de circulaţie 50225 şi care circula pe traseul Gara - Centru. Primul şofer al acestui autobus a fost Palincaş Gheorghe.

 

 

 

Autobus tip MAO TSE DUN (imagine preluată din arhiva RATB)


 

Sediul era în incinta vechii Uzine electrice iar garajul pe str.Corvinilor pe locul unde în prezent se află blocul dintre alimentara şi Leagănul de copii.
În 1960 se mai primesc de la regiune două autobuze vechi MAO TSE DUN. A apărut şi activitatea de taximetrie, la început cu un singur turism tip WARSAVA cu numarul de circulaţie 375.

 

 

 

 

În 1962 s-au transferat de la Regiune două autobuze TV2 şi s-a cumpărat încă unul de acelaşi tip. În anul când Satu Mare a devenit judeţ, numele intreprinderii a ramas Intreprinderea Comunală Satu Mare, secţia transport având şi autobaze exterioare în oraşele Carei, Negreşti Oaş şi Tăşnad. În 1973 s-a dat în folosinţă noul sediu al secţiei de transport pe str. Gara Ferastrau nr. 9, cu pavilion administrativ şi bază de întreţinere pentru 200 de autobuze. În 1979 s-a atins nivelul maxim de dotare cu mijloace de transport:
- 117 autobuze în total din care:
- 85 în municipiul Satu Mare
- 10 în Negreşti Oaş
- 6 în Carei
- 5 în Tăşnad
Cele 85 de autobuze din municipiul Satu Mare deserveau 32 de trasee urbane şi suburbane. S-a dezvoltat şi activitatea de taximetrie, ajungîndu-se la un parc de 40 autoturisme.

 

 

 

Primul autobus cu gaz din Satu Mare


 

 

Autobus cu gaz (imagine preluată din arhiva RATB)

 

 

 

În 1980 transportul local s-a desprins de Intreprinderea Comunală şi s-a transformat în Intreprinderea Judeţeană de Transport Local. În 1990 s-a transformat în Regia Autonomă Transurban, renunţîndu-se la autobazele exterioare, transportul de marfă şi taximetrie. În 1995 R.A. Transurban s-a desfiinţat devenind o secţie în cadrul Regiei Autonomă Comunală. La 1 ianuarie 2006 transportul local a devenit societate comercială numită S.C. TRANSURBAN S.A.

sing. Bogdan Ciurică


Copyright: SC Transurban SA